luni, 26 aprilie 2010

So scared of gettin' older, I'm only good at being young...



E ciudat cum ne schimbam incontinuu.
E ciudat ca dorinta de nou ne controleaza viata.
Si mai ciudat e ca, odata cu toate schimbarile astea, lasam in urma ceea ce candva era nou si acum e vechi.
Nu vreau sa cred ca toate persoanele fara de care candva nu puteam respira nu ma mai vor langa ele sau, mai grav, nu le mai vreau eu. De ce nu pot ramane intotdeauna cum imi doresc? De ce nu ma pot mula dupa toate asteptarile mele?
Vreau sa simt din nou aceleasi lucruri pe care le simteam odata, dar stiu ca nu se poate, caci timpul nu imi este cel mai bun prieten.
El se scurge fara sa ma astepte, iar eu raman in urma lui, culegand din amintirile cu care m-a lasat.


You could see me reaching,
So why couldn't you have
Met me halfway?
You could see me bleeding,
But you could not put
Pressure on the wound...


You only think about yourself...

3 comentarii:

  1. Oh, haide.
    Decat sa fii monotona? Te-ai plictisi de tine, la fel si noi.
    Cine a zis ca schimbarea nu-i buna?

    RăspundețiȘtergere
  2. Deşi viitorul poate părea într.o oarecare măsură trist,când devine prezent se tranformă în cotidian,iar fiecare etapă are avantajele ei..

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai foarte mare dreptate. Timpul trece, amintirile raman, stii cum e. Din pacate nu avem nici puterea si nici prilejul sa schimbam noi asta.

    ps. Imi place blogul tau, de ce nu mai scrii ?

    RăspundețiȘtergere